Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un tribunal internaţional care are sediul la Strasbourg. Aceasta poate examina doar plângerile introduse de către persoane fizice, organizații și companii/firme care se pretind victime ale unei încălcări a drepturilor prevăzute de Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale este un tratat internațional prin care un număr mare de state europene s-a angajat să protejeze anumite drepturi fundamentale. Aceste drepturi sunt enunțate în textul Convenției și al Protocoalelor sale nr. 1, 4, 6, 7, 12 și 13, acestea din urmă nefiind acceptate decât de anumite state.
Curtea aplică prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Verificarea respectării de către state a drepturilor şi garanţiilor prevăzute de Convenţie reprezintă misiunea Curţii. In acest sens, aceasta trebuie sesizată printr-o plângere (denumită „cerere”) introdusă de persoane sau, uneori, de state. În cazul în care Curtea constată o încălcare a unuia sau a mai multor drepturi şi garanţii de către un stat membru, aceasta emite o hotărâre. Hotărârea este obligatorie, ţara în cauză fiind obligată să o execute.
Nu sunteţi obligat să aveţi cetăţenia unuia dintre statele membre. Trebuie însă ca încălcarea drepturilor dumneavoastră să fi fost comisă de unul dintre aceste state, în jurisdicţia sa care, în general, corespunde teritoriului său. Acţiunea sau acţiunile contestate trebuie să fie întreprinsă(e) de o autoritate publică a acelui/acelor stat(e) (tribunal, administraţie publică…). Curtea nu se poate ocupa de plângerile împotriva particularilor sau a instituţiilor private, de exemplu societăţile comerciale. Trebuie să fiţi direct şi personal victima încălcării pe care o denunţaţi. Nu puteţi să vă plângeţi într-o manieră generală de o lege sau un act pentru că, de exemplu, acestea vi se par injuste; nu puteţi, de asemenea, să vă plângeţi în numele altor persoane (cu excepţia cazului în care aceste persoane sunt clar identificate şi sunteţi reprezentantul lor oficial). Nu vă puteţi plânge decât de încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi nu de „Declaraţia universală a drepturilor omului” sau de „Carta drepturilor fundamentale” etc.
Trebuie să fi epuizat în statul în cauză toate căile de recurs la care puteţi face apel pentru a remedia situaţia de care vă plângeţi (cel mai des este vorba de un proces la tribunalul competent, urmat, dacă e cazul, de un apel şi chiar de un recurs în faţa unei instanţe superioare, cum ar fi curtea supremă, în cazul în care aceasta există). Simpla exercitare a căilor de atac prevăzute la nivel naţional nu este suficientă: trebuie, de asemenea, ca pe parcursul exercitării acestora să fi prezentat în fapt, în faţa instanţelor naţionale, încălcările drepturilor din Convenţie pe care consideraţi că le-aţi suferit. De la data deciziei definitive în statul în cauză (în general judecata instanţei supreme) nu dispuneţi decât de 4 luni pentru ca plângerea dumneavoastră să poată fi introdusă la Curte. Formularul de cerere însoțit de toate informațiile și copiile documentelor necesare trebuie trimise Curții cel mai târziu în ultima zi a termenului de patru luni. Verifică dacă acesta conține toate informațiile și documentele necesare.
Curtea nu poate examina orice fel de plângere. Competențele sale sunt stabilite prin condițiile de admisibilitate prevăzute în Convenție, condiții care precizează cine se poate adresa Curții, când și în legătură cu ce. Mai mult de 90 % dintre cererile examinate de către Curte sunt declarate inadmisibile. Prin urmare, verificați dacă plângerea dumneavoastră răspunde condițiilor de admisibilitate. Pentru a afla mai multe despre aceste condiții, puteți consulta un avocat.
Cererea /plângerea dumneavoastră va fi examinată gratuit. Veţi suporta numai propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legate de procurarea actelor necesare, corespondenţa…). Curtea nu vă va ajuta să plătiţi un avocat pentru a vă redacta cererea. Deşi nu trebuie să fiţi reprezentat de către un avocat la începutul procedurii, o asemenea reprezentare devine obligatorie după comunicarea cererii dumneavoastră Guvernului.
În situaţia în care Curtea decide că aţi fost victima unei încălcări, vă poate acorda „o satisfacţie echitabilă”, care constă într-o sumă de bani drept compensaţie pentru anumite daune suferite. Curtea poate cere, de asemenea, ca statul în cauză să vă returneze cheltuielile de judecată avute pentru restabilirea drepturilor dumneavoastră.