Instrucțiune practică
Cereri de măsuri provizorii¹

Atunci când indică o măsură provizorie, ceea ce face în circumstanțe excepționale, Curtea urmărește să ofere protecție împotriva unui risc iminent de prejudiciu ireparabil. Prin urmare, Curtea dispune ca părțile la procedură să pună în aplicare o asemenea măsură numai dacă, după examinarea tuturor informațiilor disponibile, consideră că măsura este necesară în interesul părților sau al bunei desfășurări a procedurii. Măsurile provizorii indicate de Curte pot impune părților să se abțină de la anumite acțiuni sau le pot obliga să ia măsuri specifice.

Noua versiune codificată a articolului 39 prevede că măsurile provizorii sunt aplicabile în cazurile de „risc iminent de atingere ireparabilă adusă unui drept protejat de Convenție”. Noțiunea de „atingere ireparabilă adusă unui drept protejat de Convenție” a fost definită ca o atingere care, prin natura sa, nu poate face obiectul unei reparări, al unei restabiliri sau al unei despăgubiri adecvate. În acest context, termenul „restabilire” trebuie înțeles ca referindu-se la revenirea la situația existentă înainte de producerea oricărei atingeri. Prin urmare, Curtea indică măsuri provizorii atunci când există riscul ca lipsa unor asemenea măsuri să conducă la o situație în care restitutio in integrum și alte forme de reparație nu ar mai fi posibile în cazul în care Curtea ar considera că acestea se justifică la finalul procedurii în fața sa. Circumstanțele cauzei trebuie, așadar, să depășească un prag ridicat de gravitate pentru ca articolul 39 să fie aplicabil. Măsurile provizorii sunt indicate numai atunci când există probe prima facie privind un risc iminent de prejudiciu ireparabil, iar nu atunci când, în lipsa măsurilor provizorii, reclamanții ar suferi doar dificultăți. În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, a se vedea partea III.C de mai jos.

Astfel, Curtea indică măsuri provizorii, în principiu, numai în cauze excepționale și pe baza unei examinări riguroase a tuturor circumstanțelor relevante. În majoritatea acestor cauze, probele disponibile indică existența unor argumente serioase și clare pentru a considera că reclamantul este expus unei amenințări reale la adresa vieții și integrității fizice, din care decurge un risc real de prejudicii grave ce ar încălca dispozițiile fundamentale ale Convenției.

Competența Curții de a se pronunța asupra cererilor de măsuri provizorii este exercitată de judecătorii de permanență sau, după caz, de președintele secției, de o Cameră, de președintele Marii Camere, de Marea Cameră ori de președintele Curții (articolul 39 § 2).

Judecătorii de permanență sunt judecătorii aleși ca vicepreședinți ai celor cinci secții în temeiul articolului 8 §§ 1 și 2. Aceștia sunt desemnați de președintele Curții, în conformitate cu articolul 39 § 5, pentru a decide asupra cererilor de măsuri provizorii. Din 2022, toți cei cinci vicepreședinți ai secțiilor îndeplinesc funcția de judecători de permanență. În practică, judecătorii de permanență nu examinează cereri de măsuri provizorii îndreptate împotriva Părții contractante pentru care judecătorul în cauză a fost ales sau al cărei cetățean este.

În versiunea modificată a articolului 39, Curtea în plen a decis să introducă un temei juridic specific care permite președintelui Curții, atunci când este necesar, să indice măsuri provizorii.

Cererile de măsuri provizorii formulate în cadrul unor noi cereri individuale sunt examinate în principal de judecătorii de permanență, cu sprijinul unei unități specializate din cadrul Grefei Curții. Judecătorii de permanență păstrează posibilitatea de a înainta o cerere de măsuri provizorii unuia dintre celelalte organe decizionale enumerate la articolul 39 § 2, inclusiv unor organe colegiale. Astfel de trimiteri pot interveni în diverse situații și depind de natura cererii, de cauza în care aceasta este formulată și de gradul de urgență. Gradul de urgență poate face imposibilă trimiterea către un organ colegial, astfel încât judecătorul de permanență poate decide aplicarea temporară a articolului 39, între altele pentru a facilita examinarea ulterioară a cererii de măsură provizorie de către un asemenea organ. Decizia privind examinarea unei cereri de către un organ colegial aparține Curții însăși.

Cererile de măsuri provizorii formulate în cadrul cererilor interstatale, al cererilor individuale pendinte în fața Marii Camere și al cererilor individuale comunicate și deja atribuite secțiilor, sunt, în principiu, examinate de președintele Curții, de președintele Marii Camere sau de președinții de secție. Posibilitatea trimiterii către un organ colegial se aplică și atunci când autoritatea decizională aparține în primă instanță președintelui Curții, președintelui Marii Camere sau președinților de secție.

În urma revizuirii procesului decizional prevăzut de articolul 39, efectuate de Curtea în plen în 2023, indiferent de natura deciziei adoptate (de exemplu, acordarea de măsuri provizorii, respingerea cererilor, amânarea examinării cererilor, ridicarea măsurilor provizorii existente), toate soluțiile Curții privind măsurile provizorii sunt comunicate părților sub forma unei decizii semnate de judecătorul de permanență, de președintele secției sau al Marii Camere ori de președintele Curții, după caz. Numele judecătorilor care adoptă decizii în procedura privind măsurile provizorii sunt indicate în mod sistematic în decizii.

Deciziile sunt însoțite de o scrisoare din partea Grefei care cuprinde informații referitoare la procedură, precum și orice instrucțiuni adresate părților sau solicitări formulate acestora.

Reclamanții sunt informați cu privire la deciziile Curții referitoare la cererile de măsuri provizorii prin intermediul ECHR Rule 39 Site, prin fax sau prin poștă.

Curtea poate indica măsuri provizorii până la noi dispoziții, pe durata procedurii în fața Curții sau pentru o perioadă limitată, în funcție de circumstanțele cauzei.

Atunci când măsurile provizorii sunt acordate pentru o perioadă limitată, această soluție poate avea diverse motive, cum ar fi: așteptarea unor informații relevante de la părți, la solicitarea Curții; necesitatea de a permite instanțelor naționale să examineze pe deplin, în cadrul procedurilor în curs, chestiunea care face obiectul cererii de măsuri provizorii; faptul că se consideră că o cerere ar trebui examinată de un organ colegial și că este necesar mai mult timp pentru programarea unei reuniuni; sau faptul că judecătorul de permanență consideră că este necesar mai mult timp înainte de pronunțarea unei decizii.

Atunci când Curtea a solicitat informații suplimentare, ambele părți sunt invitate, în temeiul articolului 54 § 2 lit. a) din Regulamentul Curții, să furnizeze informațiile necesare într-un termen determinat. Durata acestui termen depinde de circumstanțele cauzei și de urgența cererii. În asemenea cazuri, după primirea informațiilor de la părți, Curtea poate decide să prelungească, să nu prelungească sau să ridice orice măsură provizorie în vigoare.

Curtea poate, de asemenea, să decidă amânarea examinării cererilor de măsuri provizorii și să invite părțile să furnizeze informații, atunci când gradul de urgență permite acest lucru, în cazurile în care informațiile pe care reclamanții le-au putut transmite Curții nu sunt suficiente pentru examinarea cererii și se apreciază că este posibilă solicitarea de informații de la Partea contractantă pârâtă înainte de adoptarea oricărei decizii.

Atunci când examinarea cererii este amânată, Partea contractantă pârâtă sau ambele părți sunt invitate, în temeiul articolului 54 § 2 lit. a), să furnizeze informațiile necesare într-un termen determinat. Durata acestui termen depinde de circumstanțele cauzei și de gradul de urgență al cererii. După primirea informațiilor de la părți, Curtea poate fie să amâne din nou examinarea cererii și să adreseze întrebări suplimentare părților, fie să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii.

Curtea poate, de asemenea, să decidă notificarea Comitetului de Miniștri cu privire la o măsură provizorie, în temeiul articolului 39 § 3 din Regulamentul Curții, atunci când organul judiciar care a adoptat măsura provizorie consideră că notificarea este justificată. În asemenea împrejurări, părțile sunt informate cu privire la notificare.

În cazul în care se pretinde că o Parte contractantă pârâtă nu a respectat o măsură provizorie, iar Curtea decide comunicarea către Partea contractantă pârâtă a cererii introduse în fața Curții sau a unei părți a acesteia, Comitetul de Miniștri poate fi, de asemenea, notificat cu privire la orice chestiune ridicată referitoare la respectarea obligațiilor prevăzute de articolul 34 din Convenție.

Ambele părți au obligația de a coopera pe deplin în desfășurarea procedurii și, în special, de a întreprinde, în limitele posibilităților lor, orice demers pe care Curtea îl consideră necesar pentru buna administrare a justiției (a se vedea articolul 44A). În ceea ce îi privește pe reclamanți, aceasta înseamnă obligația de a se asigura că cererile de măsuri provizorii sunt depuse în timp util și conțin toate informațiile și documentele necesare (a se vedea punctele 32–37 de mai jos). Este esențial ca reclamanții să nu întârzie depunerea cererii pentru a crea un grad mai mare de urgență. Asemenea întârzieri pot afecta negativ drepturile și interesele reclamanților și capacitatea Curții de a trata în mod eficient cererile de măsuri provizorii. În ceea ce privește Părțile contractante, în multe cazuri, deși nu în toate, controlul asupra gradului de urgență poate intra în sfera lor de acțiune. Curtea subliniază că Părțile contractante au întotdeauna posibilitatea de a semnala în prealabil Curții faptul că apreciază că o cerere întemeiată pe articolul 39 poate fi iminentă, furnizând cu această ocazie orice informații relevante.

Astfel cum s-a explicat la punctul 13 de mai sus, soluțiile Curții privind cererile de măsuri provizorii sunt comunicate părților sub forma unei decizii semnate de organul judiciar care a adoptat-o. Motivarea suplimentară a soluției poate fi furnizată la aprecierea acelui organ judiciar.

Nu există cale de atac împotriva niciunei decizii referitoare la cereri de măsuri provizorii.

O Parte contractantă pârâtă poate totuși solicita Curții să reexamineze decizia sa de a indica măsuri provizorii, dacă apreciază că măsurile nu mai sunt necesare sau dacă deține informații care nu erau disponibile la momentul relevant ori nu au fost puse la dispoziția Curții în timp util. Nu există un termen fix pentru formularea unor asemenea cereri. Atunci când este primită o cerere de reexaminare, celeilalte părți i se pot solicita observații, care trebuie primite într-un termen determinat. Curtea examinează apoi observațiile părților și se pronunță asupra cererii de reexaminare pe baza oricăror informații de fapt și de drept actualizate și relevante.

În cazul unei schimbări de circumstanțe, reclamanții pot depune o nouă cerere de măsuri provizorii atunci când cererea inițială nu a fost admisă.

O măsură dispusă în temeiul articolului 39 poate fi ridicată în orice moment printr-o decizie a Curții. În special, întrucât o asemenea măsură este legată de procedura în fața Curții, ea va fi ridicată dacă cererea în fața Curții nu este menținută.

Atunci când este justificat, Curtea poate decide să declare o cerere inadmisibilă în același timp cu respingerea unei cereri de măsuri provizorii.

În conformitate cu politica de prioritizare a Curții, cererile în care au fost indicate măsuri provizorii intră în categoria „Cereri urgente” (categoria I). Prin urmare, acestea au prioritate față de cererile din alte categorii și sunt examinate și soluționate cât mai curând posibil (a se vedea, în continuare, Politica de prioritizare a Curții).

Cererile trebuie, în măsura posibilului, să fie formulate într-una dintre limbile oficiale ale Părților contractante și trebuie depuse prin intermediul ECHR Rule 39 Site, prin fax sau prin poștă. Curtea nu va examina cererile trimise prin e-mail.

Acestea trebuie să conțină următoarele informații:

Informațiile și documentele indicate mai jos trebuie, de asemenea, depuse împreună cu cererea.

Nedepunerea informațiilor și documentelor menționate mai sus poate conduce la aprecierea cererii de măsuri provizorii ca nesusținută de probe sau incompletă.

O simplă trimitere la argumente prezentate în alte documente sau la proceduri interne nu este suficientă. Informațiile și documentele menționate mai sus trebuie anexate oricărei cereri.

Curtea nu va contacta în mod necesar reclamanții a căror cerere de măsuri provizorii este incompletă.

• Prenumele reclamantului/reclamantei

• Numele de familie al reclamantului/reclamantei

• Adresa actuală a reclamantului/reclamantei sau locul de detenție

• Data nașterii

• Cetățenia/cetățeniile

• Dacă există mai mulți reclamanți, „prenumele”, „numele de familie”, „adresa actuală”, „data nașterii” și „cetățenia/cetățeniile” trebuie indicate pentru fiecare reclamant în parte

• Prenumele, numele de familie, adresa și calitatea reprezentantului, după caz

• Statul (statele) împotriva căruia (cărora) este depusă cererea

A. Motivele cererii de măsuri provizorii:

1. Descriere detaliată a situației actuale;

2. Natura presupusului risc iminent de prejudiciu ireparabil;

3. O copie a tuturor documentelor aferente (rapoarte medicale recente, fotografii, documente care demonstrează vulnerabilitatea reclamantului, articole de presă sau rapoarte privind situația reclamantului etc.);

4. În cazurile de îndepărtare/expulzare/extrădare:

a. Motive detaliate pentru părăsirea țării de origine/a țării de destinație;

b. Motivele temerii de a reveni în țara de origine/țara de destinație;

c. Informații privind data și circumstanțele sosirii în Partea contractantă;

d. Țara de destinație;

e. Data preconizată a îndepărtării/expulzării/extrădării;

f. O copie a tuturor documentelor aferente (mandate de percheziție, mandate de arestare, condamnări penale, articole de presă sau rapoarte referitoare la reclamant, rapoarte de țară etc.).

B. Informații privind procedurile interne în Partea contractantă:

1. Informații privind procedurile interne, inclusiv data și conținutul hotărârilor judecătorești și al căilor de atac exercitate;

2. Toate celelalte informații relevante privind procedurile în fața autorităților interne;

3. O copie a tuturor documentelor aferente (copii ale deciziilor autorităților naționale, ale hotărârilor judecătorești, ale petițiilor depuse la autoritățile și instanțele naționale etc.);

4. În cazurile de îndepărtare/expulzare/extrădare:

a. Informații privind procedura de azil, dacă există;

b. Informații privind procedura de îndepărtare;

c. O copie a tuturor documentelor aferente.

C. Articolele din Convenție invocate.

D. Un formular de împuternicire completat în mod corespunzător, dacă cererea este formulată de un reprezentant. Formularul poate fi trimis la scurt timp după depunerea cererii. Cererile de măsuri provizorii trebuie formulate cu acordul reclamanților.

E. Un număr de referință de la Curte, dacă aveți deja unul referitor la prezenta cerere.

F. Toate celelalte informații și documente pe care le considerați necesare.

Cererile de măsuri provizorii trebuie, în mod normal, trimise cât mai curând posibil după pronunțarea deciziei interne definitive, pentru a permite Curții și Grefei sale să dispună de timp suficient pentru examinarea cauzei. Este posibil ca Curtea să nu poată examina cererile primite în cauze de expulzare sau extrădare cu mai puțin de o zi lucrătoare înainte de momentul programat al îndepărtării³.

Atunci când decizia internă definitivă este iminentă și există riscul executării imediate, în special în cauzele de expulzare sau extrădare, reclamanții și reprezentanții acestora trebuie să depună cererea de măsuri provizorii fără a aștepta decizia respectivă, indicând în mod clar data la care aceasta va fi pronunțată și faptul că cererea este condiționată de pronunțarea unei decizii interne definitive defavorabile.

Curtea nu este o instanță de apel împotriva deciziilor instanțelor interne, iar reclamanții din cauzele de expulzare sau extrădare trebuie să exercite, înainte de a solicita Curții măsuri provizorii, căile de atac interne apte să suspende îndepărtarea. Atunci când reclamantul are încă posibilitatea de a exercita căi de atac interne cu efect suspensiv, Curtea nu va aplica articolul 39 pentru a împiedica îndepărtarea.

Atunci când o persoană a cărei cerere de măsuri provizorii a fost respinsă este îndepărtată către o altă Parte contractantă, aceasta poate, dacă este necesar, să introducă o nouă cerere de măsuri provizorii împotriva statului respectiv în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții sau o cerere individuală în temeiul articolului 34 din Convenție.

Odată depusă o cerere de măsuri provizorii, reclamantul sau reprezentantul acestuia este obligat să urmărească evoluția acesteia și să răspundă corespondenței din partea Grefei Curții.

Reclamantul trebuie să dea dovadă de diligență în corespondența cu Grefa Curții. Este esențial ca Curtea să fie informată imediat cu privire la orice schimbare intervenită în statutul administrativ al reclamantului sau în alte circumstanțe (de exemplu, dacă reclamantului i se acordă un permis de ședere, se întoarce în țara sa de origine sau își schimbă în alt mod adresa, dacă se modifică data și ora îndepărtării ori dacă intervine o nouă decizie judiciară sau o altă evoluție relevantă pentru cererea reclamantului).

Atunci când a fost dispusă o măsură provizorie, reclamantul sau reprezentantul acestuia trebuie să informeze Curtea periodic și prompt cu privire la stadiul oricărei proceduri interne pendinte. Nerespectarea acestei obligații poate conduce la radierea cauzei de pe rolul Curții.

Atunci când o cerere de măsuri provizorii a fost respinsă, reclamantul sau reprezentantul acestuia trebuie să informeze Curtea dacă dorește să mențină cererea în fața Curții. Reprezentantul reclamantului trebuie, de asemenea, să informeze prompt Curtea, din proprie inițiativă, cu privire la eventuala pierdere a contactului cu reclamantul.

În cazul în care cererea a fost depusă prin intermediul ECHR Rule 39 Site și apoi închisă pe site după notificarea unei decizii către reclamant sau reprezentantul acestuia, corespondența ulterioară cu Curtea trebuie trimisă prin fax sau prin poștă. Corespondența adresată direct, prin e-mail, unui judecător, unui președinte de secție, președintelui Curții sau unui membru al personalului Grefei nu va fi luată în considerare.